OBOSÍRE, obosiri, s.f. (Rar) Faptul de a (se) obosi; oboseală. – V. obosi.(Dicţionarul explicativ al limbii române)
obosíre s. f., g.-d. art. obosírii(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:OBOSÍRE s. v. oboseală, osteneală, trudă.(Dicţionar de sinonime)