obrăznici dex - definiţie, sinonime, conjugare
OBRÁZNIC, -Ă, obraznici, -ce, adj. (Adesea substantivat) Lipsit de respect, de ruşine; neruşinat, impertinent, insolent, arogant; (cu sens atenuat) neascultător, neastâmpărat. – Obraz + suf. -nic.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

OBRĂZNICÍ, obrăznicesc, vb. IV. 1. Refl. A deveni obraznic, necuviincios, impertinent; a-şi lua nasul la purtare. 2. Tranz. (Fam.) A certa cu vorbe aspre, a ocărî pentru o obrăznicie. – Din obraznic.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

OBRÁZNI//C ~că (~ci, ~ce) 1) şi substantival Care nu are ruşine; neruşinat; imper-tinent; neobrăzat. ♢ ~cul mănâncă praz-nicul se spune despre o persoană care obţine ceva datorită impertinenţei sale. 2) Care este neastâmpărat; neascultător. Copil ~. [Sil. -braz-] /obraz + suf. ~nic.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A OBRĂZNIC//Í ~ésc tranz. pop. 1) A admonesta pentru purtare necuviincioasă. 2) A face să se obrăznicească. [Sil. -brăz-] /Din obraznic
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE OBRĂZNIC//Í mă ~ésc intranz. A se abate de la normele de bună-cuviinţă; a deveni obraznic; a-şi lua nasul la purtare. [Sil. -bră-] /Din obraznic
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

a avea un tupeu obraznic expr. (glum.) a fi obraznic, a avea tupeu (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

obráznic adj. m. (sil. -braz-), pl. obráznici; f. sg. obráznică, pl. obráznice
(Dicţionar ortografic al limbii române)

obrăznicí vb. (sil. -brăz-), ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. obrăznicésc, imperf. 3 sg. obrăzniceá; conj. prez. 3 sg. şi pl. obrăzniceáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
OBRÁZNIC adj., s. 1. adj. arogant, impertinent, insolent, ireverenţios, îndrăzneţ, necuviincios, neobrăzat, nerespectuos, neruşinat, semeţ, sfidător, sfruntat, trufaş, ţanţoş, (livr.) prezumţios, (rar) neînfrânat, (fam.) tupeist, (pop. şi fam.) ţâfnos, (înv. şi reg.) ruşinat, (Transilv.) şulhetic, (înv.) neruşinos, (fam. fig.) botos. (Un om ~.) 2. s. v. obrăznicătură.
(Dicţionar de sinonime)

OBRĂZNICÍ vb. (Mold.) a se lăinici, (fig.) a se întinde. (Te rog să nu te ~!)
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
OBRÁZNIC adj. v. ruşinos, sfiicios, sfios, timid.
(Dicţionar de antonime)

Obraznic ≠ ascultător, cuminte, cuviincios, respectuos, politicos
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: ob obr obra obraz obrazn

Cuvinte se termină cu literele: ci ici nici znici aznici