obrăznicuț
OBRĂZNICÚŢ, -Ă, obrăznicuţi, -e, adj. Diminutiv al lui obraznic. – Obraznic + suf. -uţ.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
obrăznicúţ adj. m. (sil. -brăz-), pl. obrăznicúţi; f. sg. obrăznicúţă, pl. obrăznicúţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
obrăznicúţ adj. m. (sil. -brăz-), pl. obrăznicúţi; f. sg. obrăznicúţă, pl. obrăznicúţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)