obrăzui
[Conjugare]
OBRĂZUÍ, obrăzuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A reprezenta, a înfăţişa; a schiţa. – Obraz + suf. -ui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
obrăzuí vb. (sil. -bră-), ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. obrăzuiésc, imperf. 3 sg. obrăzuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. obrăzuiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
obrăzuí vb. (sil. -bră-), ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. obrăzuiésc, imperf. 3 sg. obrăzuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. obrăzuiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)