obraz dex - definiţie, sinonime, conjugare
OBRÁZ, (1) obraji, s.m., (2, 3, 4) obraze, s.n. 1. S.m. Fiecare dintre cele două părţi laterale ale feţei; pielea care acoperă aceste părţi. ♢ Expr. Să-ţi fie ruşine obrazului! sau să-ţi fie în obraz!, se spune cuiva care a făcut ceva necuviincios. A-i plesni (sau a-i crăpa) cuiva obrazul de ruşine = a-i fi cuiva foarte ruşine, a se ruşina foarte tare. A fi gros de obraz = a fi fără ruşine, îndrăzneţ. (A fi) fără (de) obraz = (a fi) neruşinat, necuviincios. A avea obraz subţire = a fi bine crescut, a avea purtări frumoase. Obrazul subţire cu cheltuială se ţine = pentru a putea face faţă unor pretenţii mari trebuiedispui de mijloace corespunzătoare. 2. S.n. Partea anterioară a capului omenesc; faţă, figură, chip. ♢ Expr. A ieşi (sau a scăpa, a o scoate) cu obraz curat = a ieşi cu bine, onorabil dintr-o situaţie dificilă. A-i spune sau a-i zice cuiva (un lucru) de la obraz = a-i spune cuiva (un lucru) fără înconjur, direct, fără menajamente. A orbi sau a prosti (pe cineva) de la obraz = a-i spune (cuiva) minciuni vădite, a căuta să înşeli (pe cineva) în chip grosolan. A-şi scoate obrazul în lume = a apărea în societate, a se arăta printre oameni. A face (cuiva) pe obraz = a se purta cu cineva după cum merită, a se răzbuna pe cineva. A (nu) da obraz = a (nu) da ochi cu cineva, a (nu) se înfăţişa la cineva. A-şi pune obrazul (pentru cineva) = a garanta (pentru cineva) cu cinstea, cu autoritatea, cu reputaţia proprie. A da (cuiva) obraz = a îngădui (cuiva) prea multe; a da (cuiva) nas. Cu ce obraz? = cu ce îndrăzneală? A (nu) (mai) avea obraz (să...) = a (nu) (mai) avea îndrăzneală (să...). ♦ Fig. Valoare morală a unei persoane; cinste, reputaţie; renume; demnitate. 3. S.n. (Înv.; adesea urmat de determinări adjectivale) Persoană, ins. Obraz subţire = persoană fină, pretenţioasă, care trăieşte în lux. 4. S.n. (Înv.; de obicei la sg.) Rang, condiţie, stare socială. [Pl. şi: (2, 3) obrazuri] – Din sl. obrazŭ.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

OBRÁ//Z1 ~ji m. Fiecare dintre cele două părţi laterale care formează faţa. ♢ A avea ~ subţire a fi fin, sensibil. A fi gros de ~ a fi nesimţit, obraznic. A-i plesni (sau a-i crăpa) cuiva ~zul de ruşine a se simţi extrem de jenat. (A fi) fără (de) ~ (a fi) lipsit de ruşine; obraznic. A-şi pune ~zul (pentru) cineva a răspunde cu onoarea proprie pentru faptele sau pentru comportarea cuiva. A da cuiva în ~ a reproba purtarea cuiva făţiş. A trage cu ~zul a păţi o ruşine. A (mai) avea încă ~ a (mai) îndrăzni; a cuteza. Cu ce ~? Cum de mai îndrăzneşte? [Sil. o-braz] /<sl. obrazu
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

OBRÁZ2 ~e n. 1) Partea de dinainte a capului la om; faţă. ♢ A(-şi) scoate ~ul în lume a ieşi în public. 2) fig. Prestigiu al unei persoane; autoritate. ♢ ~ul subţire cu chel-tuială se ţine pretenţiile de lux cer cheltuială. 3) Poziţie socială; funcţie. ♢ A fi (sau a nu fi) de ~ul cuiva a fi (sau a nu fi) pe potriva cuiva. A căuta cuiva la ~ a ţine seama de condiţia cuiva. [Sil. o-braz] /<sl. obrazu
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

obráz (obráji), s.m. – 1. Individ, persoană. – 2. Faţă, figură. – 3. Fiecare dintre cele două părţi laterale ale feţei. – 4. Rang, categorie. – 5. Importanţă, consideraţie, influenţă. – 6. Îndrăzneală, cutezanţă, vioiciune. – 7. Aplomb, neruşire, impertinenţă. – Var. (1, pl.) obraze. Megl. ubraz. Sl. obrazu (Miklosich, Slaw. Elem., 33; Cihac, II, 222; Conev 88), cf. bg., sb., cr. obraz. De uz general (ALR, I, 22). – Der. obrază, s.f. (ochelari de cal); obrăzar, s.n. (mască; văl cu care se acoperă faţa morţilor); obraznic, adj. (insolent, impertinent, neruşinat), cu suf. -nic (Bogrea, Dacor., III, 416; Spitzer, Dacor., IV, 563-8) sau din sl. obraziniku (Graur, Rom., LIII, 384); obrăznici, vb. (a certa, a dojeni; refl., a se face obraznic); obrăznicie, s.f. (insolenţă, aroganţă, impertinenţă, prostie); obrăznicesc, adj. (impertinent); obrăzniceşte, adv. (în mod neruşinat); obrăzui (var. obrăzi), vb. (înv., a înfăţişa), cf. sl. obraziti „a forma”; neobrăzare, s.f. (neruşinare); neobrăzat, adj. (neruşinat); preobrăzi (var. probăzi, (îm)probozi, pobrozi), vb. (a certa, a dojeni), înv. şi Mold.; (Pre)obrajenie (var. Pobre(a)jeni, Bobre(a)jeni), s.f. (Schimbarea la faţă), din sl. preobrazenije „schimbarea la faţă”; obrazovanie, s.f. (înv., orînduire), din rus. obrazovanije, sec. XIX.
(Dicţionarul etimologic român)

a avea obrazul / şoriciul / tovalul / gros expr. a fi neruşinat / impertinent (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

obráz (parte a feţei) s. m. (sil. -braz), pl. obráji
(Dicţionar ortografic al limbii române)

obráz (faţă, persoană, rang) s. n. (sil. -braz), pl. obráze
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
MOALELE-OBRÁZULUI s. v. tâmplă.
(Dicţionar de sinonime)

OBRÁZ s. 1. faţă. (S-a înroşit la ~.) 2. v. faţă. 3. faţă, ochi (pl.). (Se spală pe ~.) 4. v. fizionomie.
(Dicţionar de sinonime)

OBRÁZ s. v. chip, condiţie, faţă, figură, individ, ins, om, persoană, personaj, portret, poziţie, situaţie, stare.
(Dicţionar de sinonime)

PUMNII OBRÁJILOR s. pl. v. pomeţi, umerii obrajilor.
(Dicţionar de sinonime)

UMERII OBRÁJILOR s. pl. v. pomeţi.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ob obr obra

Cuvinte se termină cu literele: az raz braz