obricire

OBRICÍ, obricesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A împiedica pe cineva să facă ceva; a opri.
(Dicţionarul limbii române moderne)

OBRICÍRE s.f. v. OBRICI. [DLRM]
(Alte dicţionare)

Cuvinte care încep cu literele: ob obr obri obric obrici

Cuvinte se termină cu literele: re ire cire icire ricire