obroci dex - definiţie, sinonime, conjugare

obroci

[Conjugare]
OBROCÍ, obrocesc, vb. IV. Tranz. (În basme) A face cuiva vrăji; a fermeca. – Din obroc.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

obrocí vb. (sil. -bro-), ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. obrocésc, imperf. 3 sg. obroceá; conj. prez. 3 sg. şi pl. obroceáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

obrocí, obrocésc, vb. IV (pop.) 1. a ului, a ameţi, a zăpăci, a fermeca. 2. a logodi. 3. a opri de la carne, vin, tutun pe cineva. 4. a prezice.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)


Cuvinte care încep cu literele: ob obr obro obroc

Cuvinte se termină cu literele: ci oci roci broci