obscura dex - definiţie, sinonime, conjugare
OBSCÚR, -Ă, obscuri, -e, adj. 1. Care nu este străbătut de lumină, lipsit de lumină; întunecos. 2. Fig. Nedesluşit, nelămurit, neclar, greu de priceput, neînţeles. 3. Fig. Necunoscut sau puţin cunoscut; de mică importanţă; fără merite sau calităţi deosebite, mediocru. – Din fr. obscur, lat. obscurus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

OBSCURÁ, obscurez, vb. I. Tranz. 1. A face să devină obscur (1); a întuneca. 2. A face să devină neclar, greu de priceput, de neînţeles. – Din fr. obscur.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

OBSCÚR ~ă (~i, ~e) 1) Care este lipsit de lumină; fără lumină; întunecos; sumbru. Local ~. 2) fig. Care este greu de înţeles; de neînţeles; impenetrabil; ermetic. 3) fig. (în opoziţie cu vestit, celebru) Care este puţin cunoscut sau chiar necunoscut; fără merite sau calităţi deosebite; de importanţă redusă. /<fr. obscur, lat. obscurus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A OBSCUR//Á ~éz tranz. A face să de-vină obscur. /Din obscur
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

OBSCÚR, -Ă adj. 1. Întunecat, întunecos. 2. (Fig.) Nedesluşit, neclar, vag. 3. (Fig.) Necunoscut, neştiut; lipsit de merite, mediocru. [Cf. fr. obscur, lat. obscurus].
(Dicţionar de neologisme)

OBSCURÁ vb. I. tr., refl. A face obscur; a (se) întuneca. [Cf. it. obscurare].
(Dicţionar de neologisme)

OBSCÚR, -Ă adj. 1. lipsit de lumină, întunecos. 2. (fig.) nedesluşit, neclar, vag. 3. (fig.) necunoscut; lipsit de merite deosebite, mediocru. (< fr. obscur, lat. obscurus)
(Marele dicţionar de neologisme)

OBSCURÁ vb. tr. 1. a face să devină obscur; a întuneca. 2. a face să devină neclar. (< it. obscurare)
(Marele dicţionar de neologisme)

obscúr adj. m., pl. obscúri; f. sg. obscúră, pl. obscúre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

obscurá vb., ind. prez. 1 sg. obscuréz, 3 sg. şi pl. obscureáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
OBSCÚR adj. 1. v. întunecos. 2. v. sumbru. 3. v. confuz. 4. v. neclar. 5. neclar, (livr.) cabalistic. (Un stil ~.) 6. v. biet. 7. v. necunoscut.
(Dicţionar de sinonime)

OBSCÚR adj. v. mărunt, mediocru, neimportant, neînsemnat.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Obscur ≠ clar, limpede, luminos, renumit
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: ob obs obsc obscu obscur

Cuvinte se termină cu literele: ra ura cura scura bscura