obscuritate

OBSCURITÁTE, obscurităţi s.f. 1. Lipsă de lumină; întuneric, întunecime. 2. Fig. Lipsă de claritate (în idei, în stil etc.); nelămurire, confuzie. 3. Fig. Lipsă de renume, de vază, de faimă etc.; mediocritate. – Din fr. obscurité, lat. obscuritas, -atis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

OBSCURIT//ÁTE ~ăţi f. 1) Caracter obscur; întuneric. 2) Lipsă de inteligibilitate. 3) Stare obscură. /<fr. obscurité, lat. obscuritas, ~atis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

OBSCURITÁTE s.f. 1. Întuneric, întunecime. ♦ (Fig.) Neclaritate, confuzie. 2. (Fig.) Condiţie, situaţie obscură, lipsă de renume; mediocritate. [Cf. fr. obscurité].
(Dicţionar de neologisme)

OBSCURITÁTE s. f. 1. lipsă de lumină; întuneric, întunecime. 2. (fig.) lipsă de claritate; confuzie. 3. (fig.) condiţie, situaţie obscură. ♢ mediocritate. (< fr. obscurité, lat. obscuritas)
(Marele dicţionar de neologisme)

obscuritáte s. f., g.-d. art. obscurităţii; pl. obscurităţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
OBSCURITÁTE s. 1. v. beznă. 2. v. întuneric. 3. v. confuzie.
(Dicţionar de sinonime)

OBSCURITÁTE s. v. mediocritate.
(Dicţionar de sinonime)

---

Antonime:
Obscuritate ≠ claritate, lumină, strălucire
(Dicţionar de antonime)