obsecrație

OBSECRÁŢIE, obsecraţii, s.f. Figură retorică prin care oratorul imploră ajutorul zeilor sau al oamenilor. [Var: obsecraţiúne s.f.] – Din fr. obsecration, lat. obsecratio, -onis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

OBSECRÁŢI//E ~i f. Figură retorică prin care oratorul apelează la divinităţi sau personalităţi marcante. [G.-D. obsecraţiei; Sil. -cra-] /<fr. obsecration, lat. obsecratio, ~onis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

OBSECRÁŢIE s.f. Figură de retorică prin care oratorul cheamă în ajutor zeii sau oamenii. V. deprecaţie. [Gen. -iei, var. obsecraţiune s.f. / cf. lat. obsecratio, fr. obsécration].
(Dicţionar de neologisme)

OBSECRÁŢIE s. f. figură retorică prin care oratorul invocă zeii sau oamenii. (< fr. obsécration, lat. obsecratio)
(Marele dicţionar de neologisme)

obsecráţie s. f. (sil. -cra-ţi-e), art. obsecráţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. obsecráţiei; pl. obsecráţii, art. obsecráţiile (sil. -ţi-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)