obsedantă

OBSEDÁNT, -Ă, obsedanţi, -te, adj. Care obsedează. – Din fr. obsédant.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

OBSEDÁN//T ~tă (~ţi, ~te) Care obse-dează. Imagine ~tă. Amintire ~tă. /<fr. obsédant
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

OBSEDÁNT, -Ă adj. Care obsedează. [Cf. fr. obsédant].
(Dicţionar de neologisme)

OBSEDÁNT, -Ă adj. care obsedează, chinuitor. (< fr. obsédant)
(Marele dicţionar de neologisme)

obsedánt adj. m., pl. obsedánţi; f. sg. obsedántă, pl. obsedánte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
OBSEDÁNT adj. chinuitor, (livr.) torturant, (astăzi rar) torturător, (fig.) tiranic. (Un gând ~.)
(Dicţionar de sinonime)