observare dex - definiţie, sinonime, conjugare
OBSERVÁ, obsérv, vb. I. Tranz. 1. A băga de seamă, a remarca. ♦ A exprima o observaţie, a constata. ♦ A atrage cuiva atenţia; p.ext. a dojeni, a reproşa. 2. A examina cu atenţie, a studia, a cerceta; a scruta. 3. A spiona, a iscodi, a pândi. 4. (Rar) A respecta legile, obiceiurile etc. – Din fr. observer, lat. observare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

OBSERVÁRE, observări, s.f. 1. Acţiunea de a observa şi rezultatul ei. ♦ (Rar) Observaţie (3). 2. (Mil.) Cercetare, supraveghere executată asupra inamicului şi a obiectivelor lui, cu ochiul liber sau cu aparate optice, în scopul obţinerii unor date. 3. Prima fază a cercetării statistice, care constă în înregistrarea unitară a datelor privind caracteristicile unităţilor unei colectivităţi statistice. – V. observa.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A OBSERVÁ obsérv tranz. 1) A fixa cu văzul într-un fragment scurt de timp; a distinge fugitiv cu privirea; a zări. 2) A sesiza atrăgând atenţia; a remarca. ~ un detaliu artistic. 3) A privi cu atenţie, pentru a-şi forma o părere. 4) A urmări pe ascuns; a pândi. 5) înv. (legi, obiceiuri etc.) A lua în consideraţie, acordând atenţia cuvenită; a îndeplini întocmai; a respecta. ~ datinele strămoşeşti. /<fr. observer, lat. observare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

observá (obsérv, át), vb. – 1. A remarca. – 2. (Arg.) A avea bani. Fr. observer. – Der. (din fr.) observaţi(un)e, s.f.; observator, s.m.; neobservat, adj. (nevăzut).
(Dicţionarul etimologic român)

OBSERVÁ vb. I. tr. 1. A băga de seamă, a remarca. ♦ A atrage atenţia, a face o remarcă, o observaţie. 2. A cerceta, a examina atent. ♦ A supraveghea acţiunile cuiva; a controla. 3. A pândi, a iscodi. [P.i. obsérv, 3,6 -vă. / < cf. fr. observer, lat. observare].
(Dicţionar de neologisme)

OBSERVÁRE s.f. 1. Acţiunea de a observa şi rezultatul ei. ♦ Observaţie (3). 2. (Mil.) Cercetare, supraveghere a inamicului şi a obiectivelor lui în scopul obţinerii de informaţii; observaţie. 3. (Statist.) Prima fază a cercetării, constând în înregistrarea informaţiilor cu privire la caracteristicile unităţilor unei colectivităţi statistice. [< observa].
(Dicţionar de neologisme)

OBSERVÁ vb. tr. 1. a băga de seamă, a remarca. ♢ a atrage atenţia, a face o remarcă, o observaţie. 2. a cerceta, a examina atent. ♢ a supraveghea acţiunile cuiva; a controla. 3. a pândi, a iscodi. (< fr. observer, lat. observare)
(Marele dicţionar de neologisme)

OBSERVÁRE s. f. 1. acţiunea de a observa. ♢ observaţie (3). 2. (mil.) cercetare, supraveghere a inamicului şi a obiectivelor lui în scopul obţinerii de informaţii. 3. (stat.) prima fază a cercetării, constând din înregistrarea informaţiilor cu privire la caracteristicile unităţilor unei colectivităţi statistice. (< observa)
(Marele dicţionar de neologisme)

observá vb., ind. prez. 1 sg. obsérv, 3 sg. şi pl. obsérvă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

observáre s. f., g.-d. art. observării; pl. observări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
OBSERVÁ vb. 1. v. examina. 2. v. constata. 3. v. supraveghea. 4. v. spiona. 5. a percepe, a remarca, a reţine, a sesiza, a vedea, a zări, (înv.) a privi. (N-ai ~ nici o schimbare?) 6. v. vedea. 7. v. cunoaşte. 8. v. semnala.
(Dicţionar de sinonime)

OBSERVÁ vb. v. respecta, ţine.
(Dicţionar de sinonime)

OBSERVÁRE s. 1. v. examinare. 2. v. relevare. 3. v. părere.
(Dicţionar de sinonime)

OBSERVÁRE s. v. critică, obiecţie, observaţie, rezervă.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ob obs obse obser observ

Cuvinte se termină cu literele: re are vare rvare ervare