obsesiune

OBSÉSIE, obsesii, s.f. Tulburare a voinţei care se manifestă prin idei fixe, prin dorinţa irezistibilă de a face un act determinat, bolnavul fiind conştient de caracterul anormal al acţiunilor sale. ♦ Imagine sau idee inadecvată care revine neîncetat în câmpul conştiinţei, stăruitor şi anormal; preocupare chinuitoare. [Var.: (înv.) obsesiúne s.f.] – Din fr. obsession.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

OBSESIÚNE s.f. v. obsesie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

OBSÉSI//E ~i f. 1) Gând sau imagine care stăruie în mintea cuiva; preocupare mintală ce obsedează. 2) med. Tulburare a sistemului nervos, manifestată prin apariţia involuntară în conştiinţă a unor idei sau temeri persistente. 3) Stare a celui obsedat. [G.-D. obsesiei] /<fr. obsession
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

OBSÉSIE s.f. 1. Imagine, idee care urmăreşte pe cineva neîncetat; preocupare chinuitoare. 2. Tulburare mintală provocată de o idee fixă (teamă, impulsie). [Gen. -iei, var. obsesiune s.f. / cf. fr. obsession, lat. obsessio – asediu].
(Dicţionar de neologisme)

OBSESIÚNE s.f. v. obsesie.
(Dicţionar de neologisme)

obsésie s. f. (sil. -si-e), art. obsésia (sil. -si-a), g.-d. art. obsésiei; pl. obsésii, art. obsésiile (sil. si-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
OBSÉSIE s. v. idee fixă.
(Dicţionar de sinonime)