OBSTRUÁ, obstruez, vb. I. Tranz. (Med.) A astupa (un canal, un vas de sânge). [Pr.: -stru-a] – Din fr. obstruer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
OBSTRUÁT, -Ă, obstruaţi, -te, adj. (Med.; despre canale, vase de sânge) Care este astupat, prin care nu mai poate circula sângele în mod normal. [Pr.: -stru-at] – V. obstrua.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
OBSTRUÁ vb. I. tr. A astupa, a gâtui (un canal, un vas de sânge). [Pron. -tru-a, p.i. -uez, 3,6 -uează, ger. -uind. / < fr. obstruer, lat. obstruere].
(Dicţionar de neologisme)
OBSTRUÁ vb. tr. (med.) a astupa (un canal, un vas de sânge. (< fr. obstruer, lat. obstruere)
(Marele dicţionar de neologisme)
obstruá vb. (sil. -stru-a), ind. prez. 1 sg. obstruéz, 3 sg. şi pl. obstruează, 1 pl. obstruăm (sil. -stru-ăm); conj. prez. 3 sg. şi pl. obstruéze (sil. -stru-e-); ger. obstruând
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
OBSTRUÁ vb. v. oblitera.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
OBSTRUÁT, -Ă, obstruaţi, -te, adj. (Med.; despre canale, vase de sânge) Care este astupat, prin care nu mai poate circula sângele în mod normal. [Pr.: -stru-at] – V. obstrua.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
OBSTRUÁ vb. tr. (med.) a astupa (un canal, un vas de sânge. (< fr. obstruer, lat. obstruere)
(Marele dicţionar de neologisme)
obstruá vb. (sil. -stru-a), ind. prez. 1 sg. obstruéz, 3 sg. şi pl. obstruează, 1 pl. obstruăm (sil. -stru-ăm); conj. prez. 3 sg. şi pl. obstruéze (sil. -stru-e-); ger. obstruând
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
OBSTRUÁ vb. v. oblitera.
(Dicţionar de sinonime)