obstructor

OBSTRUCTÓR, -OÁRE, obstructori, -oare, adj. (Rar) Care obstruează, obstruant. – Din fr. obstructeur.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

OBSTRUCTÓR, -OÁRE adj. (Rar) Obstruant. [Cf. fr. obstructeur].
(Dicţionar de neologisme)

obstructór adj. m., pl. obstructóri; f. sg. şi pl. obstructoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

Sinonime:
OBSTRUCTÓR adj. v. obstruant.
(Dicţionar de sinonime)

Cuvinte care încep cu literele: ob obs obst obstr obstru

Cuvinte se termină cu literele: or tor ctor uctor ructor