obstrucționist

OBSTRUCŢIONÍST, -Ă, obstrucţionişti, -ste, adj., s.m. şi f. 1. Adj. Care aparţine obstrucţionismului, privitor la obstrucţionism. 2. S.m. şi f. Persoană care practică obstrucţionismul. [Pr.: -ţi-o-] – Din fr. obstructionniste.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

OBSTRUCŢIONÍ//ST¹ ~stă (~şti, ~ste) Care ţine de obstrucţionism; propriu obstrucţionismului. [Sil. -ţi-o-] /<fr. obstruction-niste
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

OBSTRUCŢIONÍ//ST² ~stă (~şti, ~ste) m. şi f. Adept al obstrucţionismului. [Sil. -ţi-o-] /<fr. obstructionniste
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

OBSTRUCŢIONÍST, -Ă adj. Referitor la obstrucţionism. // adj., s.m. şi f. (Cel) care practică obstrucţionismul. [Pron. -ţi-o-. / cf. fr. obstrucţionniste].
(Dicţionar de neologisme)

OBSTRUCŢIONÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al obstrucţionismului. (< fr. obstructionniste)
(Marele dicţionar de neologisme)

obstrucţioníst adj. m., s. m. (sil. -ţi-o-), pl. obstrucţioníşti; f. sg. obstrucţionístă, pl. obstrucţioníste
(Dicţionar ortografic al limbii române)