obturare dex - definiţie, sinonime, conjugare
OBTURÁ, obturez, vb. I. Tranz. A astupa (temporar), a înfunda, a închide (o deschizătură, un tub, un vas, o arteră sangvină etc.). – Din fr. obturer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

OBTURÁRE, obturări, s.f. Acţiunea de a obtura şi rezultatul ei; astupare, închidere, obturaţie. – V. obtura.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A OBTUR//Á ~éz tranz. (deschizături, tuburi, conducte, vase sangvine etc.) A face să se astupe; a închide; a înfunda. /<fr. obturer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

OBTURÁ vb. I. tr. A astupa, a acoperi, a înfunda (o deschizătură, un tub etc.). [P.i. -rez. / < fr. obturer, cf. lat. obturare].
(Dicţionar de neologisme)

OBTURÁRE s.f. Acţiunea de a obtura şi rezultatul ei; obturaţie. [< obtura].
(Dicţionar de neologisme)

OBTURÁ vb. tr. a astupa (un orificiu, un canal, o conductă). (< fr. obturer, lat. obturare)
(Marele dicţionar de neologisme)

obturá vb., ind. prez. 1 sg. obturéz, 3 sg. şi pl. obtureáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

obturáre s. f., g.-d. art. obturării; pl. obturări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
OBTURÁ vb. a (se) astupa, a (se) închide, a (se) înfunda. (A ~ un canal, o conductă.)
(Dicţionar de sinonime)

OBTURÁRE s. v. obturaţie.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ob obt obtu obtur obtura

Cuvinte se termină cu literele: re are rare urare turare