obtuziune

OBTUZIÚNE, obtuziuni, s.f. (Rar) Obtuzitate. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. obtusion.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

OBTUZIÚNE s.f. (Rar) Obtuzitate. [Pron. -zi-u-. / cf. fr. obtusion].
(Dicţionar de neologisme)

obtuziúne s. f. (sil. -zi-u-), g.-d. art. obtuziúnii; pl. obtuziúni
(Dicţionar ortografic al limbii române)