obversiune

OBVERSIÚNE, obversiuni, s.f. Operaţie logică prin care dintr-o judecată, prin schimbarea calităţii şi înlocuirea predicatului cu contradictoriul său, obţinem o nouă judecată echivalentă cu prima. [Pr.: -si-u-] – Din fr. obversion.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

OBVERSIÚNE s.f. (Log.) Operaţie logică cu ajutorul căreia o judecată afirmativă se transformă într-una negativă sau invers, sensul judecăţii rămânând însă acelaşi. [< fr. obversion, cf. lat. obvertere – a întoarce].
(Dicţionar de neologisme)

OBVERSIÚNE s. f. (log.) operaţie logică prin care se transformă o judecată afirmativă într-una negativă sau invers, sensul judecăţii rămânând acelaşi. (< fr. obversion)
(Marele dicţionar de neologisme)

obversiúne s. f. versiune
(Dicţionar ortografic al limbii române)