ocăit dex - definiţie, sinonime, conjugare
OCĂÍ, pers. 3 ócăie, vb. IV. Intranz. (Rar) A măcăi. – Formaţie onomatopeică.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

OCĂÍT s.n. (Rar) Măcăit. – V. ocăi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A OCĂ//Í pers.3 ~iéşte intranz. rar (despre raţe) A scoate sunete stridente, scurte şi repetate, caracteristice speciei; a face „oac-oac”. /Onomat.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

OCĂÍT ~uri n. 1) v. A OCĂI. 2) Strigăt caracteristic speciei, scos de raţe. /v. a ocăi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ocăí vb., ind. şi conj. prez. 3 sg. şi pl. ócăie
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ocăít s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
OCĂÍ vb. v. măcăi.
(Dicţionar de sinonime)

OCĂÍT s. v. măcăit, măcăitură.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: oc oca ocai

Cuvinte se termină cu literele: it ait cait