ocărâre dex - definiţie, sinonime, conjugare
OCĂRÎ́, ocărăsc, vb. IV. Tranz. 1. (Pop.) A mustra, a certa, a dojeni. 2. (Înv. şi pop.) A vorbi de rău, a defăima, a denigra. [Var.: (înv. şi pop.) ocărí vb. IV] – Din sl. ocarjati.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

OCĂRẤRE, ocărâri, s.f. (Rar) Acţiunea de a ocărî şi rezultatul ei; ocară, mustrare, dojană. – V. ocărî.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A OCĂR//Î́ ~ăsc tranz. A trata cu vorbe de ocară; a certa; a batjocori. /<sl. ocarjati
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ocărî (ocărắsc, -ît), vb. – A insulta, a înjura. Sl. okarjati „a mustra”, ukarjati „a acuza” (Miklosich, Slaw. Elem., 33; Cihac, II, 223), cf. sb. okarati, pol. ukaráć. – Der. ocară, s.f. (injurie, insultă, oprobiu, ruşine); ocărîtor, adj. (care înjură); ocărît, adj. (înv., ruşinos); ocarnic, adj. (înv., ruşinos).
(Dicţionarul etimologic român)

ocărî́ vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ocărăsc, imperf. 3 sg. ocărá; conj. prez. 3 sg. şi pl. ocăráscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ocărâre s. f., g.-d. art. ocărârii; pl. ocărâri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
OCĂRÎ vb. v. înjura.
(Dicţionar de sinonime)

OCĂRÎ vb. v. admonesta, bârfi, blama, calomnia, certa, cleveti, dăscăli, defăima, denigra, desconsidera, discredita, dispreţui, dojeni, moraliza, mustra, nesocoti, ponegri.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: oc oca ocar ocara ocarar

Cuvinte se termină cu literele: re are rare arare carare