ocaianic
ocaiánic (ocaiánică), adj. – Mizer, nenorocit. Sl. okajaniniku (Tiktin). Sec. XVII, înv.
(Dicţionarul etimologic român)
ocaiánic, ocaiánică, ocaiánici, ocaiánice, adj. (înv.) nefericit, mizerabil, păcătos.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
(Dicţionarul etimologic român)
ocaiánic, ocaiánică, ocaiánici, ocaiánice, adj. (înv.) nefericit, mizerabil, păcătos.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)