ocarină dex - definiţie, sinonime, conjugare

ocarină

OCARÍNĂ, ocarine, s.f. Instrument muzical popular de suflat, de dimensiuni mici, din argilă arsă, în formă ovală şi cu mai multe găuri, care emite sunete asemănătoare cu cele ale fluierului. – Din it., fr. ocarina.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

OCARÍN//Ă ~e f. Instrument muzical po-pular de suflat constând dintr-un corp oval (de argilă arsă sau de metal), cu orificii laterale. /<fr., it. ocarina
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ocarínă (ocaríne), s.f. – Instrument muzical de suflat. It. ocarina. De aici ocarină (var. carină), s.f. (Arg., nas), cf. G. M. Dragoş, BF, XI, 108.
(Dicţionarul etimologic român)

OCARÍNĂ s.f. Instrument muzical de suflat, făcut din teracotă sau din metal, care scoate sunete asemănătoare cu cele ale flautului. [< fr., it. ocarina].
(Dicţionar de neologisme)

OCARÍNĂ s. f. intrument muzical de suflat, din teracotă sau metal, oval şi cu găuri, care scoate sunete asemănătoare cu cele ale flautului. (< ir., fr. ocarina)
(Marele dicţionar de neologisme)

ocarínă s. f., g.-d. art. ocarínei; pl. ocaríne
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: oc oca ocar ocari ocarin

Cuvinte se termină cu literele: na ina rina arina carina