oceanografie

OCEANOGRAFÍE s.f. Ramură a hidrologiei care se ocupă cu studiul fenomenelor fizice şi chimice din oceane şi din mări şi al reliefului şi structurii fundului oceanelor şi al mărilor; oceanologie. ♦ Ştiinţă care se ocupă cu studiul influenţei mediului marin asupra florei şi a faunei marine de la diferite adâncimi. – Din fr. océanographie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

OCEANOGRAFÍE f. v. OCEANOLOGIE. [Sil. -cea-] /<fr. océanographie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

OCEANOGRAFÍE s.f. Ramură a hidrologiei care se ocupă cu studiul mărilor şi al oceanelor din punctul de vedere al constituţiei fizice, al curenţilor, al florei şi al faunei lor. ♦ Ştiinţă care se ocupă cu studiul influenţei mediului marin, la diferite adâncimi, asupra plantelor şi animalelor marine. [Pron. -cea-, gen. -iei. / < fr. océanographie, cf. gr. okeanos – ocean, graphein – a scrie].
(Dicţionar de neologisme)

OCEANOGRAFÍE s. f. ramură a hidrologiei care studiază oceanul planetar; oceanologie. (< fr. océanographie)
(Marele dicţionar de neologisme)

oceanografíe s. f. (sil. -cea-, -gra-), art. oceanografía, g.-d. oceanografíi, art. oceanografíei
(Dicţionar ortografic al limbii române)