ocei

oceí (-ceiésc, ít), vb. refl. – A despera. Sl. otucejati (Tiktin). Sec. XVII, înv. – Der. (înv.) oceianie (var. o(t)ceaianie), s.f. (desperare), din sl. otucejanije; oceinţă, s.f. (desperare.)
(Dicţionarul etimologic român)

oceí, oceiésc, vb. IV (înv.) a se descuraja, a desnădăjdui.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

Cuvinte care încep cu literele: oc oce

Cuvinte se termină cu literele: ei cei