oceli

OCÉL, oceli, s.m. Ochi¹ simplu, pe care îl au anumite artropode şi viermii. – Din fr. ocelle, lat. ocellus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

OCÉL ~i m. Ochi simplu, pe care îl au anumite artropode şi viermii. /<fr. ocelle, lat. ocellus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

OCÉL s.m. (Zool.) Ochi simplu, pe care îl au anumite artropode. [< fr. ocelle, lat. ocellus].
(Dicţionar de neologisme)

OCÉL s. m. 1. ochi simplu la numeroase artropode. 2. pată rotundă pe aripile insectelor, pe penele păsărilor sau pe penajul animalelor. (< fr. ocelle, lat. ocellus)
(Marele dicţionar de neologisme)

océl s. m., pl. océli
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ocelí, ocelésc, vb. IV (reg.) 1. a se mânia. 2. a începe să se usuce.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)