OCÉL, oceli, s.m. Ochi1 simplu, pe care îl au anumite artropode şi viermii. – Din fr. ocelle, lat. ocellus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
OCÉL ~i m. Ochi simplu, pe care îl au anumite artropode şi viermii. /<fr. ocelle, lat. ocellus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
OCÉL s.m. (Zool.) Ochi simplu, pe care îl au anumite artropode. [< fr. ocelle, lat. ocellus].
(Dicţionar de neologisme)
OCÉL s. m. 1. ochi simplu la numeroase artropode. 2. pată rotundă pe aripile insectelor, pe penele păsărilor sau pe penajul animalelor. (< fr. ocelle, lat. ocellus)
(Marele dicţionar de neologisme)
océl s. m., pl. océli
(Dicţionar ortografic al limbii române)
ocelí, ocelésc, vb. IV (reg.) 1. a se mânia. 2. a începe să se usuce.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
OCÉL ~i m. Ochi simplu, pe care îl au anumite artropode şi viermii. /<fr. ocelle, lat. ocellus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
OCÉL s. m. 1. ochi simplu la numeroase artropode. 2. pată rotundă pe aripile insectelor, pe penele păsărilor sau pe penajul animalelor. (< fr. ocelle, lat. ocellus)
(Marele dicţionar de neologisme)
océl s. m., pl. océli
(Dicţionar ortografic al limbii române)
ocelí, ocelésc, vb. IV (reg.) 1. a se mânia. 2. a începe să se usuce.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)