OCHEŞÉL, -EÁ, -ÍCĂ, ocheşei, -ele, adj. Diminutiv al lui oacheş. ♦ (Substantivat, f. pl.; Bot.) Crăiţă. [Var.: ochişél, -eá, -ícă adj.] – Oacheş + suf. -el, -ea, -ică.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ocheşél adj. m., pl. ocheşéi; f. sg. ocheşeá/ ocheşícă, pl. ocheşéle
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
OCHEŞÉI s. pl. v. surguci.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ocheşél adj. m., pl. ocheşéi; f. sg. ocheşeá/ ocheşícă, pl. ocheşéle
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
OCHEŞÉI s. pl. v. surguci.
(Dicţionar de sinonime)