ochitură

OCHITÚRĂ, ochituri, s.f. (Rar) Privire, căutătură din ochi¹. – Ochi² + suf. -tură.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

OCHITÚR//Ă ~i f. rar Privire aruncată asupra cuiva; uitătură; cătătură. /ochi + suf. ~tură
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ochitúră s. f., g.-d. art. ochitúrii; pl. ochitúri
(Dicţionar ortografic al limbii române)