ochitură
OCHITÚRĂ, ochituri, s.f. (Rar) Privire, căutătură din ochi1. – Ochi2 + suf. -tură.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
OCHITÚR//Ă ~i f. rar Privire aruncată asupra cuiva; uitătură; cătătură. /ochi + suf. ~tură
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ochitúră s. f., g.-d. art. ochitúrii; pl. ochitúri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
OCHITÚR//Ă ~i f. rar Privire aruncată asupra cuiva; uitătură; cătătură. /ochi + suf. ~tură
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar ortografic al limbii române)