ocină dex - definiţie, sinonime, conjugare
ÓCINĂ, ocini, s.f. (Înv. şi pop.) Bucată de pământ moştenită; moştenire, proprietate. – Din sl. otĩcina.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÓCIN//Ă ~e f. înv. Pământ moştenit de cineva. /<sl. otiţina
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ócină (ócine), s.f. – Patrimoniu, moştenire. Sl. otičina (Miklosich, Slaw. Elem., 34; Cihac, II, 233), cf. oteţ. – Sec. XVI, înv., ca şi toate der. – Der. ocinaş, s.m. (moştenitor, proprietar rural); ocina, vb. (a moşteni); ocinătoare, s.f. (înv., teren); ocinător, s.m. (înv., proprietar).
(Dicţionarul etimologic român)

ócină s. f., g.-d. art. ócinii; pl. ócini
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ociná, ocinéz, vb. I (înv.) a moşteni, a dobândi, a stăpâni; şi ociní.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
ÓCINĂ s. v. moşie.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: oc oci ocin

Cuvinte se termină cu literele: na ina cina