OCROTÍ, ocrotesc, vb. IV. Tranz. A lua sub paza sa; a apăra, a proteja; a ajuta, a sprijini. – Din sl. okrotiti „a îmblânzi”.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
OCROTÍRE, ocrotiri, s.f. Acţiunea de a ocroti şi rezultatul ei; apărare, protejare, sprijin, ajutor. ♢ Ocrotirea sănătăţii = complex de măsuri luate de stat pentru prevenirea bolilor, întărirea şi refacerea sănătăţii, prelungirea vieţii şi a capacităţii de muncă a oamenilor. Ocrotirea naturii = acţiune organizată de stat, de o instituţie ştiinţifică naţională sau internaţională în scopul utilizării raţionale, al conservării şi al reproducerii resurselor naturale. ♦ Adăpost, azil. – V. ocroti.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A OCROT//Í ~ésc tranz. (fiinţe, lucruri) A avea în paza sa; a lua sub ocrotire; a păzi; a supraveghea; a proteja; a veghea; a apăra. /<sl. okrotiti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
OCROTÍR//E ~i f. 1) v. A OCROTI ♢ ~ea sănătăţii ansamblu de măsuri luate de stat pentru prevenirea bolilor şi întărirea sănătăţii. ~ea naturii complex de măsuri luate de stat, de o instituţie în scopul utilizării raţionale, al conservării şi reproducerii resurselor naturale. [Sil. -cro-] /v. a ocroti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ocrotí (ocrotésc, ocrotít), vb. – A proteja, a apăra. Sl. okrotiti, ukrotiti „a se calma” (Cihac, II, 224). – Der. ocroteală, s.f. (protecţie, apărare); ocrotitor, adj. (protector).
(Dicţionarul etimologic român)
ocrotí vb. (sil. -cro-), ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ocrotésc, imperf. 3 sg. ocroteá; conj. prez. 3 sg. şi pl. ocroteáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
ocrotíre s. f. (sil. -cro-), g.-d. art. ocrotírii; pl. ocrotíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
OCROTÍ vb. 1. v. apăra. 2. v. ajuta.
(Dicţionar de sinonime)
OCROTÍRE s. 1. v. apărare. 2. apărare, protecţie, sprijin, (înv. şi pop.) oblăduire, (înv.) apărământ, scuteală, scutinţă, scutire, (fig.) scut. (Serveşte ca ~ împotriva ...) 3. protejare, sprijinire, susţinere, (rar) proteguire. (~ bătrâneţelor lui.) 4. v. ajutor. 5. grijă, protecţie, (fig.) aripă, pavăză, scut. (Se află sub ~ lor.) 6. ajutor, patronaj, protecţie, sprijin, tutelă, (rar) tutelaj. (Orfelinatul se bucura de ~ unei societăţi de binefacere.) 7. v. egidă.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
OCROTÍRE, ocrotiri, s.f. Acţiunea de a ocroti şi rezultatul ei; apărare, protejare, sprijin, ajutor. ♢ Ocrotirea sănătăţii = complex de măsuri luate de stat pentru prevenirea bolilor, întărirea şi refacerea sănătăţii, prelungirea vieţii şi a capacităţii de muncă a oamenilor. Ocrotirea naturii = acţiune organizată de stat, de o instituţie ştiinţifică naţională sau internaţională în scopul utilizării raţionale, al conservării şi al reproducerii resurselor naturale. ♦ Adăpost, azil. – V. ocroti.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
OCROTÍR//E ~i f. 1) v. A OCROTI ♢ ~ea sănătăţii ansamblu de măsuri luate de stat pentru prevenirea bolilor şi întărirea sănătăţii. ~ea naturii complex de măsuri luate de stat, de o instituţie în scopul utilizării raţionale, al conservării şi reproducerii resurselor naturale. [Sil. -cro-] /v. a ocroti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ocrotí (ocrotésc, ocrotít), vb. – A proteja, a apăra. Sl. okrotiti, ukrotiti „a se calma” (Cihac, II, 224). – Der. ocroteală, s.f. (protecţie, apărare); ocrotitor, adj. (protector).
(Dicţionarul etimologic român)
ocrotí vb. (sil. -cro-), ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ocrotésc, imperf. 3 sg. ocroteá; conj. prez. 3 sg. şi pl. ocroteáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
ocrotíre s. f. (sil. -cro-), g.-d. art. ocrotírii; pl. ocrotíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
OCROTÍ vb. 1. v. apăra. 2. v. ajuta.
(Dicţionar de sinonime)
OCROTÍRE s. 1. v. apărare. 2. apărare, protecţie, sprijin, (înv. şi pop.) oblăduire, (înv.) apărământ, scuteală, scutinţă, scutire, (fig.) scut. (Serveşte ca ~ împotriva ...) 3. protejare, sprijinire, susţinere, (rar) proteguire. (~ bătrâneţelor lui.) 4. v. ajutor. 5. grijă, protecţie, (fig.) aripă, pavăză, scut. (Se află sub ~ lor.) 6. ajutor, patronaj, protecţie, sprijin, tutelă, (rar) tutelaj. (Orfelinatul se bucura de ~ unei societăţi de binefacere.) 7. v. egidă.
(Dicţionar de sinonime)