octavă

OCTÁVĂ, octave, s.f. Interval între două sunete ale gamei la distanţă de opt trepte. ♦ Strofă alcătuită din opt versuri endecasilabice, dintre care primele şase cu rimă încrucişată, iar ultimele două cu rimă împerecheată, folosită, mai ales în poezia italiană, spaniolă şi portugheză. – Din fr. octave.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

OCTÁV//Ă ~e f. 1) Treapta a opta a gamei diatonice de la o treaptă dată. 2) Interval dintre două sunete ale gamei diatonice care cuprinde opt trepte ale scării muzicale. 3) Parte a scării muzcale temperate formată din şapte trepte diatonice sau douăsprezece sunete cromatice, de la „do” până la „si” inclusiv. 4) Strofă compusă din opt versuri. /<fr. octave
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

OCTÁVĂ s.f. 1. (Muz.) Interval într-o gamă diatonică, care cuprinde opt note consecutive. 2. Strofă alcătuită din opt versuri. 3. A opta dintre figurile de apărare la scrimă. [< fr. octave, cf. lat. octava – a opta].
(Dicţionar de neologisme)

OCTÁVĂ s. f. 1. (muz.) interval de opt trepte; treapta a opta de la o treaptă dată. 2. strofă de opt versuri. 3. a opta poziţie de apărare la scrimă. (< fr. octave, lat. octaval)
(Marele dicţionar de neologisme)

octávă s. f., g.-d. art. octávei; pl. octáve
(Dicţionar ortografic al limbii române)