octet dex - definiţie, sinonime, conjugare

octet

OCTÉT, octete, s.n. octeţi, s.m. 1. S.n. Formaţie compusă din opt persoane (instrumentişti sau cântăreţi) care execută împreună o lucrare muzicală; lucrare muzicală scrisă pentru această formaţie. 2. S.n. (Chim.) Ansamblu format din opt electroni în stratul periferic al unui atom. 3. S.m. (Inform.) Grup de opt biţi folosit pentru exprimarea capacităţii de memorie. – Din germ. Oktett, fr. octet.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

OCTÉT ~e n. 1) Ansamblu format din opt interpreţi. 2) Compoziţie muzicală pentru opt voci sau opt instrumente. 3) chim. Ansamblu de opt electroni aflat în stratul periferic al unui atom. /<germ. Oktett, fr. octet
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

OCTÉT s.n. Piesă muzicală scrisă pentru opt instrumente (de coarde, de suflat sau de ambele feluri); ansamblu de opt instrumentişti. [Cf. it. otteto, germ. Oktett].
(Dicţionar de neologisme)

OCTÉT1 s. n. formaţie muzicală din opt interpreţi; octuor. ♢ piesă muzicală pentru o astfel de formaţie. (< germ. Oktett, fr. octette)
(Marele dicţionar de neologisme)

OCTÉT2 s. m. 1. (chim.) configuraţie electronică în care stratul exterior al unui atom este ocupat de opt electroni. 2. (inform.) bait. (< fr., engl. octet)
(Marele dicţionar de neologisme)

octét s. n., pl. octéte
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: oc oct octe

Cuvinte se termină cu literele: et tet ctet