oculátă (oculáţie), s.f. (înv.) descindere a magistratului pentru examinarea personală a unui fapt.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
oculá, oculéz, vb. I (reg.) a altoi.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
oculá, oculéz, vb. I (reg.) a altoi.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)