oculta

OCÚLT, -Ă, oculţi, -te adj. 1. Care aparţine ocultismului, privitor la ocultism, de ocultism; ocultist (2), ocultistic (1). ♦ Ştiinţe oculte = doctrine şi practici secrete care au ca obiect fenomene tainice, inaccesibile cunoaşterii obişnuite. 2. Ascuns², tainic, misterios. ♦ (Adverbial) Pe ascuns¹, în taină. – Din fr. occulte.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

OCÚL//T ~tă (~ţi, ~te) 1) Care ţine de ocultism; propriu ocultismului. 2) şi adverbial Care are un înţeles ascuns; tainic; mistic. /<fr. occulte
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

OCÚLT, -Ă adj. 1. Bazat pe ocultism. 2. Ascuns; tainic; necunoscut. // adv. Pe ascuns, în taină. [Cf. fr. occulte, lat. occultus].
(Dicţionar de neologisme)

OCÚLT, -Ă adj. 1. referitor la ocultism, bazat pe ocultism; ocultistic. o ştiinţe ĕ = pseudoştiinţe având ca obiect fenomene tainice, inaccesibile cunoaşterii obişnuite. 2. ascuns; tainic; misterios. ♢ (adv.) pe ascuns, în taină. (< fr. occulte, lat. occultus)
(Marele dicţionar de neologisme)

OCULTÁ vb. tr. 1. a ascunde vederii. 2. a face obscur, a disimula. (< fr. occulter)
(Marele dicţionar de neologisme)

ocúlt adj. m., pl. ocúlţi; f. sg. ocúltă, pl. ocúlte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ocultá vb. ind. prez. 3 sg. oculteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
OCÚLT adj. 1. v. misterios. 2. v. ascuns.
(Dicţionar de sinonime)