ocultism
OCULTÍSM s.n. Ansamblul ştiinţelor şi al practicilor oculte; p.ext. concepţiile care stau la baza ştiinţelor oculte. – Din fr. occultisme.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
OCULTÍSM n. 1) Concepţie pseudoştiinţifică care recunoaşte existenţa în natură a unor forţe ascunse, accesibile numai unor oameni „iniţiaţi”. 2) Practică bazată pe această concepţie. /<fr. occultisme
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
OCULTÍSM s.n. Ansamblu de concepţii şi practici care proclamă existenţa în natură a unor forţe supranaturale misterioase cu care ar putea comunica pretinşii iniţiaţi; ocultistică. ♦ Pseudoştiinţă care se ocupă cu lucrurile supranaturale, ascunse. [Cf. fr. occultisme].
(Dicţionar de neologisme)
OCULTÍSM s. n. studiul şi practica ştiinţelor oculte; ocultistică. (< fr. occultisme)
(Marele dicţionar de neologisme)
ocultísm s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
OCULTÍSM n. 1) Concepţie pseudoştiinţifică care recunoaşte existenţa în natură a unor forţe ascunse, accesibile numai unor oameni „iniţiaţi”. 2) Practică bazată pe această concepţie. /<fr. occultisme
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
OCULTÍSM s. n. studiul şi practica ştiinţelor oculte; ocultistică. (< fr. occultisme)
(Marele dicţionar de neologisme)
ocultísm s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)