ocultistică
OCULTÍSTIC, -Ă, ocultistici, -ce, adj., s.f. (Rar) 1. Adj. Ocult (1). 2. S.f. Ocultism. – Ocult + suf. -istic.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
OCULTÍSTIC, -Ă adj. Referitor la ocultism. [< it. occultistico].
(Dicţionar de neologisme)
OCULTÍSTICĂ s.f. Ocultism. [Cf. it. occultistica].
(Dicţionar de neologisme)
ocultístic adj. m., pl. ocultístici; f. sg. ocultístică, pl. ocultístice
(Dicţionar ortografic al limbii române)
ocultístică s. f., g.-d. art. ocultísticii
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
OCULTÍSTIC, -Ă adj. Referitor la ocultism. [< it. occultistico].
(Dicţionar de neologisme)
(Dicţionar de neologisme)
ocultístic adj. m., pl. ocultístici; f. sg. ocultístică, pl. ocultístice
(Dicţionar ortografic al limbii române)
ocultístică s. f., g.-d. art. ocultísticii
(Dicţionar ortografic al limbii române)