ocupant

OCUPÁNT, -Ă, ocupanţi, -te, s.m. şi f. (Adesea adjectival) Stat care (prin forţele sale armate) ia în stăpânire un teritoriu, un oraş străin etc. ♦ P. ext. Persoană care are sau ia (temporar) în posesiune ceva; ocupator. – Din fr. occupant.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

OCUPÁN//T¹ ~tă ( ~ţi, ~te) Care ocupă cu armele o ţară sau un teritoriu străin. Armată ~tă. /<fr. occupant
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

OCUPÁN//T² ~tă (~ţi, ~te) m. şi f. Persoană care, făcând parte din populaţia unei ţări, ocupă un teritoriu străin; cotropitor. /<fr. occupant
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

OCUPÁNT, -Ă s.m. şi f. Persoană, forţă armată etc. care ocupă un oraş, o ţară etc. ♦ (P. ext.) Cel care deţine sau ia (temporar) în posesiune ceva. [Cf. fr. occupant].
(Dicţionar de neologisme)

OCUPÁNT, -Ă s. m. f. stat, armată, trupă etc. care ia în stăpânire un teritoriu, un oraş străin. ♢ cel care ocupă un loc, o masă etc. (< fr. occupant)
(Marele dicţionar de neologisme)

ocupánt s. m., pl. ocupánţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
OCUPÁNT s., adj. v. cuceritor.
(Dicţionar de sinonime)