ocuparea

OCUPÁRE, ocupări, s.f. Acţiunea de a (se) ocupa şi rezultatul ei. – V. ocupa.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

OCUPÁRE s.f. Acţiunea de a ocupa şi rezultatul ei; luare în stăpânire. [< ocupa].
(Dicţionar de neologisme)

ocupáre s. f., g.-d. art. ocupării; pl. ocupări
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
OCUPÁRE s. 1. v. cucerire. 2. v. subjugare.
(Dicţionar de sinonime)

OCUPÁRE s. v. activitate, îndeletnicire, lucru, muncă, ocupaţie, preocupare, treabă.
(Dicţionar de sinonime)