ocurent

OCURÉNT, -Ă, ocurenţi, -te, adj. 1. (Înv.) Care se întâmplă, care survine. 2. (Despre unităţi lingvistice) Care se întâlneşte într-un text. – Din fr. occurrent.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

OCURÉN//T ~tă (~ţi, ~te) 1) înv. Care are loc la un moment dat. 2) (despre unităţi de limbă) Care se întâlneşte într-un text. /<fr. occurrent
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

OCURÉNT, -Ă adj. (Rar) Care survine, se întâmplă la un moment dat. ♦ (Despre unităţi lingvistice) Care se întâlneşte într-un text. [< fr. occurent, lat. occurens].
(Dicţionar de neologisme)

OCURÉNT, -Ă adj. 1. care survine la un moment dat. 2. (despre unităţi lingvistice) care se întâlneşte într-un text. (< fr. occurrent, lat. occurrens)
(Marele dicţionar de neologisme)

ocurént adj. m. curent
(Dicţionar ortografic al limbii române)