ocârmuia

OCÂRMUÍ, ocârmuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A cârmui, a conduce, a guverna; a administra. [Var.: otcârmuí vb. IV.] – Cf. sl. o c r ŭ m i t i.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A OCÂRMU//Í ~iésc tranz. înv. v. A CÂRMUI. /cf. sl. okrumiti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ocîrmuí (-uésc, ocârmuít), vb. – A guverna, a administra. Sl. okrumiti, cf. cîrmui. E dubletul lui ocîrmi, vb. (a menţine, a păstra), sec. XVII, înv. (după Candrea, din sl. okrumljati). – Der. ocîrmuire, s.f. (guvern); ocîrmuitor, s.m. (conducător).
(Dicţionarul etimologic român)

ocârmuí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ocârmuiésc, imperf. 3 sg. ocârmuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. ocârmuiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
OCÂRMUÍ vb. v. administra, cârmui, conduce, dirigui, domni, gospodări, guverna, stăpâni.
(Dicţionar de sinonime)