odaie
[Sinonime]
ODÁIE, odăi, s.f. 1. (Pop.) Cameră, încăpere. ♦ (Înv.) Locuinţă, apartament, casă. 2. (Înv. şi reg.) Aşezare gospodărească izolată de sat; fermă mică, târlă de vite etc. 3. Colibă servind de adăpost provizoriu pescarilor, ciobanilor sau muncitorilor agricoli în timpul lucrului; otac. [Pr.: -da-ie] – Din tc. oda, bg. odaia.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ODÁIE odăi f. 1) Încăpere în interiorul unei case; cameră. 2) înv. Aşezare gospodărească izolată de sat. 3) rar Construcţie rudimentară improvizată în câmp, servind ca adăpost; sălaş; colibă. 4) ist. Cazarmă turcească folosită uneori şi ca închisoare. [Sil. o-da-ie] /<turc. oda, bulg. odaja
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
odáie (odắi), s.f. – 1. Locuinţă, sălaş. – 2. Cazarmă, tabără. – 3. Cameră, încăpere. – 4. Fermă, gospodărie. – 5. (Trans.) Casă izolată. – Var. (Munt.) hodaie. Mr. odă, udă, udae. Tc. oda (Roesler 600; Şeineanu, II, 274; Lokotsch 1584), cf. ngr. όντᾶς, alb. odë, bg., sb. odaja. – Der. odăiţă, s.f. (cămăruţă; casă mai mică); odagiu, s.m. (fecior, valet; argat), din tc. odaci; odăiaş, s.m. (valet; fecior); odăiaşe, s.f. (servitoare, fată în casă); odăielnic, adj. (hoinar; linge-blide); odalîc, s.n. (tîrlă cu tot ce ţine de ea), din tc. odalik; odaliscă, s.f. (femeie de serviciu în haremul unui sultan; cadînă), dublet al cuvîntului anterior prin intermediul fr. odalisque; odabaşă (var. odobaşă), s.f. (căpitan), din tc. odobaş. – Din rom. provine mag. hodály „baci” (Candrea, Elemente, 402; Edelspacher 14).
(Dicţionarul etimologic român)
odáie s. f., art. odáia, g.-d. art. odăii; pl. odăi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ODÁIE s. v. cameră.
(Dicţionar de sinonime)
ODÁIE s. v. adăpost, apartament, aşezare, casă, cămin, domiciliu, locuinţă, obsigă, sălaş.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ODÁIE odăi f. 1) Încăpere în interiorul unei case; cameră. 2) înv. Aşezare gospodărească izolată de sat. 3) rar Construcţie rudimentară improvizată în câmp, servind ca adăpost; sălaş; colibă. 4) ist. Cazarmă turcească folosită uneori şi ca închisoare. [Sil. o-da-ie] /<turc. oda, bulg. odaja
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionarul etimologic român)
odáie s. f., art. odáia, g.-d. art. odăii; pl. odăi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ODÁIE s. v. cameră.
(Dicţionar de sinonime)
ODÁIE s. v. adăpost, apartament, aşezare, casă, cămin, domiciliu, locuinţă, obsigă, sălaş.
(Dicţionar de sinonime)