odgon
[Sinonime]
ODGÓN, odgoane, s.n. Funie groasă şi lungă, îmbibată, de obicei, cu gudron şi întrebuinţată în marină, la pescuit, în transporturi etc.; cablu, parâmă, pălămar2; p. gener. orice funie groasă. [Var.: otgón s.n.] – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ODG//ÓN ~oáne n. 1) Funie groasă, gudronată, folosită, mai ales, în marină. 2) Orice funie groasă. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
odgón (odgoáne), s.n. – Parîmă, frînghie. Origine îndoielnică. Pare să fie vorba de sb. gumina „odgon” (‹ it. gomena, gomona), cu prep. od „de” interpretat ca un singur cuvînt, *odgumina sau confundat cu sb. odgon „brînci”. Der. din acest ultim cuvînt (Tiktin; Conev 71; Candrea) nu pare posibilă. – Der. odgoni, vb. (a amara).
(Dicţionarul etimologic român)
odgón s. n., pl. odgoáne
(Dicţionar ortografic al limbii române)
odgón, odgoáne, s.n. (pop.) 1. funie groasă şi lungă, folosită în marină, în transporturi; parâmă, pălimar, cablu. 2. veche măsură agrară.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
ODGÓN s. v. parâmă.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ODG//ÓN ~oáne n. 1) Funie groasă, gudronată, folosită, mai ales, în marină. 2) Orice funie groasă. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionarul etimologic român)
odgón s. n., pl. odgoáne
(Dicţionar ortografic al limbii române)
odgón, odgoáne, s.n. (pop.) 1. funie groasă şi lungă, folosită în marină, în transporturi; parâmă, pălimar, cablu. 2. veche măsură agrară.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
ODGÓN s. v. parâmă.
(Dicţionar de sinonime)