ODIHNÍ, odihnesc, vb. IV. 1. Refl. şi (rar) intranz. A întrerupe temporar o activitate pentru a-şi recâştiga energia, pentru a se reface; a se afla, a fi în repaus. ♢ Loc. adv. Pe odihnit(e) = a) după un interval de odihnă, fără oboseală; fără zor, comod; b) în linişte, în tihnă. ♦ Tranz. A lăsa să stea la odihnă (1); a pune la repaus; a da, a oferi cuiva odihnă; p. ext. a adăposti, a găzdui. 2. Refl. şi (rar) intranz. A se reface prin somn; a dormi. 3. Intranz. şi refl. A fi mort; a zăcea în mormânt. ♢ Expr. (Tranz.) Domnul (sau Dumnezeu) să-l odihnească (în pace), formulă prin care se invocă îndurarea lui Dumnezeu pentru cei morţi. 4. Refl. (Înv.) A se potoli, a se calma, a se linişti. 5. Refl. şi tranz. A (se) sprijini, a (se) rezema. 6. Refl. şi intranz. Fig. A sta undeva, a-şi avea locul, a fi situat undeva. [Formă gramaticală (în loc.): odihnite. – Var.: (reg.) hodiní, odiní vb. IV.] – Din bg. otdihna.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ODIHNÍRE, odihniri, s.f. (Rar) Faptul de a (se) odihni; odihnă, repaus. – V. odihni.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A ODIHN//Í ~ésc 1. tranz. A face să se odihnească. ~ caii. ♢ ~ mâncarea a adormi după masa de prânz. 2. intranz. 1) A se reconforta prin somn; a dormi. 2) A fi înmormântat; a dormi somnul de veci; a zăcea. /<bulg. otdihna
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE ODIHN//Í mă ~ésc intranz. 1) A-şi restabili forţele (fizice şi/sau intelectuale) printr-un repaus; a se recrea; a se repauza. 2) A se reconforta prin somn; a dormi. 3) A-şi recăpăta echilibrul sufletesc; a se linişti; a se calma. /<bulg. otdihna
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
odihní (odihnésc, odihnít), vb. – A fi în repaus. – Var. hodini. Sl. oduchnati „a respira” (Miklosich, Slaw. Elem., 33; Cihac, II, 104), cf. duhni. – Der. odihnă (var. hodină), s.f. (repaus); odihneală (var. hodineală), s.f. (odihnă); odihnitor, adj. (reconfortant, care linişteşte).
(Dicţionarul etimologic român)
odihní vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. odihnésc, imperf. 3 sg. odihneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. odihneáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
odihníre s. f., g.-d. art. odihnírii; pl. odihníri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ODIHNÍ vb. 1. v. dormi. 2. a se repauza, (rar) a se aciua. (Se ~ puţin la umbră.) 3. v. recrea.
(Dicţionar de sinonime)
ODIHNÍ vb. v. alina, calma, domoli, îmblânzi, linişti, potoli, tempera, uşura.
(Dicţionar de sinonime)
ODIHNÍRE s. repauzare. (~ cuiva, după lucru.)
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A (se) odihni ≠ a lucra, a munci
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ODIHNÍRE, odihniri, s.f. (Rar) Faptul de a (se) odihni; odihnă, repaus. – V. odihni.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE ODIHN//Í mă ~ésc intranz. 1) A-şi restabili forţele (fizice şi/sau intelectuale) printr-un repaus; a se recrea; a se repauza. 2) A se reconforta prin somn; a dormi. 3) A-şi recăpăta echilibrul sufletesc; a se linişti; a se calma. /<bulg. otdihna
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
odihní (odihnésc, odihnít), vb. – A fi în repaus. – Var. hodini. Sl. oduchnati „a respira” (Miklosich, Slaw. Elem., 33; Cihac, II, 104), cf. duhni. – Der. odihnă (var. hodină), s.f. (repaus); odihneală (var. hodineală), s.f. (odihnă); odihnitor, adj. (reconfortant, care linişteşte).
(Dicţionarul etimologic român)
odihní vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. odihnésc, imperf. 3 sg. odihneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. odihneáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
odihníre s. f., g.-d. art. odihnírii; pl. odihníri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ODIHNÍ vb. 1. v. dormi. 2. a se repauza, (rar) a se aciua. (Se ~ puţin la umbră.) 3. v. recrea.
(Dicţionar de sinonime)
ODIHNÍ vb. v. alina, calma, domoli, îmblânzi, linişti, potoli, tempera, uşura.
(Dicţionar de sinonime)
ODIHNÍRE s. repauzare. (~ cuiva, după lucru.)
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A (se) odihni ≠ a lucra, a munci
(Dicţionar de antonime)