odoare dex - definiţie, sinonime, conjugare
ODOÁRE s.f. v. odor2.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ODÓR1, (1) odoare, s.n. 1. Obiect lucrat dintr-un metal preţios (împodobit cu pietre scumpe); obiect de (mare) preţ; giuvaier. (La pl.) Veşminte scumpe şi alte obiecte preţioase folosite la serviciile religioase. 2. Fig. Fiinţă iubită, preţuită; spec. copil. – Din scr. odor „pradă”.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ODÓR2, odoruri, s.n. (Înv.) Miros, mireasmă, parfum. [Var.: odoáre s.f.] – Din lat. odor, it. odore, fr. odeur.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ODÓR1 odoáre n. 1) Obiect confecţionat din metal preţios şi pietre scumpe folosit ca podoabă; giuvaier; bijuterie. 2) Obiect de mare valoare. 3) Fiinţă iubită. 4) la pl. Veşminte scumpe şi obiecte de cult preţioase. /<sb. odor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ODÓR2 ~uri m. înv. Miros plăcut; parfum; mireasmă; aromă. /<lat. odor, it. odore, fr. odeur
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

odór (odoáre), s.n. – 1. Giuvaer, bijuterie, podoabă. – 2. Podoabe liturgice, argint lucrat. – 3. Comoară, dragoste (termen de alinare). Sb., cr. odora „pradă” (Miklosich, Slaw. Elem., 33; Cihac, II, 225).
(Dicţionarul etimologic român)

ODOÁRE s. f. miros. (< fr. odeur)
(Marele dicţionar de neologisme)

odór (obiect de preţ) s. n., pl. odoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

odór (miros) s. n., pl. odóruri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ODÓR s. 1. (mai ales la pl.) v. bijuterie. 2. (BIS.; la pl.) (pop.) scule (pl.).
(Dicţionar de sinonime)

ODÓR s. v. aromă, balsam, mireasmă, miros, parfum.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: od odo odoa odoar

Cuvinte se termină cu literele: re are oare doare