odontocie
ODONTOCÍE, odontocii, s.f. Proces de decalcifiere a dinţilor, care provoacă carierea lor. – Din fr. odontocie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ODONTOCÍE s.f. Decalcifiere a dinţilor care provoacă sfărâmarea lor. [Gen. -iei. / < fr. odontocie, cf. gr. odous – dinte, okys – slab].
(Dicţionar de neologisme)
ODONTOCÍE s. f. decalcifiere a dinţilor, care provoacă sfărâmarea lor. (< fr. odontocie)
(Marele dicţionar de neologisme)
odontocíe s. f., art. odontocía, g.-d. art. odontocíei; pl. odontocíi, art. odontocíile
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ODONTOCÍE s.f. Decalcifiere a dinţilor care provoacă sfărâmarea lor. [Gen. -iei. / < fr. odontocie, cf. gr. odous – dinte, okys – slab].
(Dicţionar de neologisme)
(Marele dicţionar de neologisme)
odontocíe s. f., art. odontocía, g.-d. art. odontocíei; pl. odontocíi, art. odontocíile
(Dicţionar ortografic al limbii române)