odorî dex - definiţie, sinonime, conjugare
ODOÁRE s.f. v. odor2.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ODÓR2, odoruri, s.n. (Înv.) Miros, mireasmă, parfum. [Var.: odoáre s.f.] – Din lat. odor, it. odore, fr. odeur.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ODÓR1, (1) odoare, s.n. 1. Obiect lucrat dintr-un metal preţios (împodobit cu pietre scumpe); obiect de (mare) preţ; giuvaier. (La pl.) Veşminte scumpe şi alte obiecte preţioase folosite la serviciile religioase. 2. Fig. Fiinţă iubită, preţuită; spec. copil. – Din scr. odor „pradă”.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ODÓR1 odoáre n. 1) Obiect confecţionat din metal preţios şi pietre scumpe folosit ca podoabă; giuvaier; bijuterie. 2) Obiect de mare valoare. 3) Fiinţă iubită. 4) la pl. Veşminte scumpe şi obiecte de cult preţioase. /<sb. odor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ODÓR2 ~uri m. înv. Miros plăcut; parfum; mireasmă; aromă. /<lat. odor, it. odore, fr. odeur
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

odorî (-rắsc, -ít), vb. – (Olt.) A termina treaba. Sb. odorati (Candrea). – Der. odoranie, s.f. (Olt., sfîrşitul muncilor agricole).
(Dicţionarul etimologic român)

ODOÁRE s. f. miros. (< fr. odeur)
(Marele dicţionar de neologisme)

ODORI-, -ODÍE elem. „miros, olfacţie”. (< fr. odori-, -odie, cf. gr. odor, -is)
(Marele dicţionar de neologisme)

odór (obiect de preţ) s. n., pl. odoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

odór (miros) s. n., pl. odóruri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

odorî, odorắsc, vb. (reg.) a termina o muncă agricolă, în special aratul.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
ODÓR s. 1. (mai ales la pl.) v. bijuterie. 2. (BIS.; la pl.) (pop.) scule (pl.).
(Dicţionar de sinonime)

ODÓR s. v. aromă, balsam, mireasmă, miros, parfum.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: od odo odor

Cuvinte se termină cu literele: ri ori dori