ofensare

OFENSÁ, ofensez, vb. I. Tranz. A aduce cuiva o ofensă; a insulta, a jigni, a vexa. ♦ Refl. (Fam.) A se supăra, a reacţiona ca un om jignit, căruia i s-a adus o ofensă; a se ofusca. – Din fr. offenser.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

OFENSÁRE, ofensări, s.f. (Rar) Faptul de a (se) ofensa; insultare, jignire; supărare. – V. ofensa.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A OFENS//Á ~éz tranz. A înjosi prin vorbe sau prin purtare nedemnă; a jigni; a insulta. /<fr. offenser
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE OFENS//Á mă ~éz intranz. A se simţi jignit. /<fr. offenser
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

OFENSÁ vb. I. tr. 1. A aduce cuiva o ofensă; a jigni, a insulta. 2. refl. (Fam.) A se supăra; a se ofusca. [< fr. offenser].
(Dicţionar de neologisme)

OFENSÁRE s.f. (Rar) Acţiunea de a ofensa; jignire, insultare; supărare. [< ofensa].
(Dicţionar de neologisme)

OFENSÁ vb. I. tr. a aduce cuiva o ofensă; a jigni, a insulta. II. refl. (fam.) a se supăra (simţindu-se jignit); a se ofusca. (< fr. offenser)
(Marele dicţionar de neologisme)

ofensá vb., ind. prez. 1 sg. ofenséz, 3 sg. şi pl. ofenseáză; conj. prez. 3 sg. şi pl. ofenséze
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ofensáre s. f., g.-d. art. ofensării; pl. ofensări
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
OFENSÁ vb. 1. v. jigni. 2. v. supăra.
(Dicţionar de sinonime)

OFENSÁRE s. v. jignire.
(Dicţionar de sinonime)