ofensivă dex - definiţie, sinonime, conjugare

ofensivă

ofensiv ofensivă
OFENSÍV, -Ă, ofensivi, -e, adj. Care atacă sau cu care se atacă; cu caracter de ofensivă; agresiv. – Din fr. offensif.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

OFENSÍVĂ, ofensive, s.f. Formă principală a acţiunilor de luptă ale armatei, constând în luarea iniţiativei operaţiilor prin care se urmăreşte distrugerea forţei inamicului şi cucerirea terenului pe care îl ocupă. ♦ (Sport; mai ales la jocurile cu mingea) Atac susţinut al unei echipe împotriva echipei adverse. ♦ Fig. Acţiune puternică, concentrată, întreprinsă în vederea înfrângerii unei dificultăţi, lichidării unei situaţii neconvenabile, cuceririi unui nou obiectiv sau unei noi victorii. – Din fr. offensive, germ. Offensive.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

OFENSÍV ~ă (~i, ~e) 1) Care participă la ofensivă; în stare de ofensivă. Trupe ~e. Acţiuni ~e. 2) Care serveşte la ofensivă; pentru ofensivă. Armă ~ă. /<fr. offensif
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

OFENSÍV//Ă ~e f. 1) Acţiune de atac a unor forţe armate, cu scopul de a nimici inamicul şi de a cuceri terenul ocupat de acesta. 2) sport Atac organizat al unei echipe sportive asupra echipei adverse. 3) fig. Acţiune energică de amploare, realizată prin participarea mai multor persoane, în vederea atingerii unui anumit scop. ~ diplomatică. /<fr. offensive, germ. Offensive
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

OFENSÍV, -Ă adj. Care atacă; care serveşte pentru a ataca. [< fr. offensif, germ. offensiv].
(Dicţionar de neologisme)

OFENSÍVĂ s.f. (Op. d e f e n s i v ă) Mişcare de înaintare a unor forţe armate către obiectiv, cu scopul de a-l nimici pe inamic; atac. ♦ (Fig.) Acţiune puternică dusă cu scopul de a realiza ceva. [< fr. offensive, it. offensiva, germ. Offensive].
(Dicţionar de neologisme)

OFENSÍV, -Ă I. adj. care atacă; cu caracter de ofensivă (II). ♢ agresiv. II. s. f. 1. formă principală a acţiunilor de luptă, înaintarea către obiectiv, cu scopul de a-l nimici pe inamic; atac. ♢ (sport; în jocurile cu mingea) atac susţinut al unei echipe împotriva echipei adverse. 2. (fig.) acţiune puternică ce urmăreşte a realiza ceva. (< fr. offensif, /II/ offesnive, it. offensiva, germ. Offensive)
(Marele dicţionar de neologisme)

ofensív adj. m., pl. ofensívi; f. sg. ofensívă, pl. ofensíve
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ofensívă s. f., g.-d. art. ofensívei; pl. ofensíve
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Antonime:
Ofensivădefensivă
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: of ofe ofen ofens ofensi

Cuvinte se termină cu literele: va iva siva nsiva ensiva