ofertoriu
OFERTÓRIU s.n. (Bis.) Parte a liturghiei catolice care urmează după citirea evangheliei şi când preotul face consacraţia pâinii şi vinului de împărtăşanie. [Pron. -riu. / cf. it. offertorio, lat.t. offertorium].
(Dicţionar de neologisme)
OFERTÓRIU s. n. parte a liturghiei catolice în care preotul oferă lui Dumnezeu pâinea şi vinul pentru consacraţie. ♢ cânt religios, din a doua parte a misei, care însoţeşte această oblaţie. (< lat. offertorium, it. offertorio)
(Marele dicţionar de neologisme)
(Dicţionar de neologisme)
OFERTÓRIU s. n. parte a liturghiei catolice în care preotul oferă lui Dumnezeu pâinea şi vinul pentru consacraţie. ♢ cânt religios, din a doua parte a misei, care însoţeşte această oblaţie. (< lat. offertorium, it. offertorio)
(Marele dicţionar de neologisme)