oficial
[Sinonime]
OFICIÁL, -Ă, oficiali, -e, adj. 1. Care emană de la o autoritate, de la un guvern, de la un stat; care este declarat, stabilit prin lege; care reprezintă o autoritate, un guvern, un stat. Buletinul oficial = periodic în care se publică legile, regulamentele, decretele etc. autorităţilor de stat. ♦ Propriu actelor guvernamentale, documentelor administraţiei de stat; în stilul, în maniera actelor, a documentelor autorităţilor, ale statului. 2. Care se conformează legilor, regulilor, formalităţilor, tradiţiilor (unui stat); aprobat, convenit între autorităţi. 3. Fig. De o politeţe rece, calculată; solemn, formal, stereotip. [Pr.: -ci-al] – Din lat. officialis, fr. officiel.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
OFICIÁL ~ă (~i, ~e) 1) Care provine de la administraţia sau de la autorităţile de stat; stabilit prin lege; de stat. Dezminţire ~ă. Ştiri ~e. Act ~. 2) Care reprezintă administraţia statului; cu funcţie administrativă. Persoană ~ă. 3) şi adverbial Care este caracteristic actelor guvernamentale sau documentelor administrative; în maniera actelor de stat. Stil ~. 4) Care se face în conformitate cu cerinţele de stat; organizat de autorităţile competente. Ceremonie ~ă. Vizită ~. 5) fig. (despre persoane sau despre manifestările lor) Care manifestă gravitate şi răceală în comportament; formal. [Sil. -ci-al] /<lat. officialis, fr. officiel
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
OFICIÁL, -Ă adj. 1. Care emană de la guvern, de la o autoritate; declarat, publicat de o înaltă autoritate. ♢ Buletinul oficial = periodic în care se publică legile, decretele etc. Marii Adunări Naţionale, hotărârile guvernului etc. ♦ În stilul, în maniera actelor, a documentelor autorităţilor, ale statului. 2. Care are caracter legal. 3. (Fig.) Rece, stăpânit; stereotip, formal. [Var. ofiţial, -ă adj. / cf. fr. officiel, lat. officialis].
(Dicţionar de neologisme)
OFICIÁL, -Ă adj. 1. care emană de la guvern, de la o autoritate; publicat de o înaltă autoritate. o buletinul ~ = periodic în care se publică acte normative. ♢ (despre limbă) propriu actelor, documentelor autorităţilor, ale statului. 2. care are caracter de lege; (p. ext.) declarat, făţiş. 3. (fig.) rece, stereotip; solemn. (< fr. officiel, lat. officialis)
(Marele dicţionar de neologisme)
oficiál adj. m. (sil. -ci-al), pl. oficiáli; f. sg. oficiálă, pl. oficiále
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
OFICIÁL adj., s. 1. adj. v. guvernamental. 2. s. (la pl.) v. oficialităţi. 3. adj. legal. (Preţuri ~ .)
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Oficial ≠ neoficial
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
OFICIÁL ~ă (~i, ~e) 1) Care provine de la administraţia sau de la autorităţile de stat; stabilit prin lege; de stat. Dezminţire ~ă. Ştiri ~e. Act ~. 2) Care reprezintă administraţia statului; cu funcţie administrativă. Persoană ~ă. 3) şi adverbial Care este caracteristic actelor guvernamentale sau documentelor administrative; în maniera actelor de stat. Stil ~. 4) Care se face în conformitate cu cerinţele de stat; organizat de autorităţile competente. Ceremonie ~ă. Vizită ~. 5) fig. (despre persoane sau despre manifestările lor) Care manifestă gravitate şi răceală în comportament; formal. [Sil. -ci-al] /<lat. officialis, fr. officiel
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
OFICIÁL, -Ă adj. 1. care emană de la guvern, de la o autoritate; publicat de o înaltă autoritate. o buletinul ~ = periodic în care se publică acte normative. ♢ (despre limbă) propriu actelor, documentelor autorităţilor, ale statului. 2. care are caracter de lege; (p. ext.) declarat, făţiş. 3. (fig.) rece, stereotip; solemn. (< fr. officiel, lat. officialis)
(Marele dicţionar de neologisme)
oficiál adj. m. (sil. -ci-al), pl. oficiáli; f. sg. oficiálă, pl. oficiále
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
OFICIÁL adj., s. 1. adj. v. guvernamental. 2. s. (la pl.) v. oficialităţi. 3. adj. legal. (Preţuri ~ .)
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Oficial ≠ neoficial
(Dicţionar de antonime)